Despre mine

Buna, sunt Nicoleta, sunt casatorita cu un om minunat si avem doi copii: Amelia pe care ne-am dorit-o imediat ce ne-am casatorit si pe Matei, care s-a lasat asteptat si a sosit 10 ani mai tarziu.

Am urmat facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune. Nu a fost tocmai ce mi-am dorit dar pe atunci credeam ca e “de viitor”. Dealtfel, nu am profesat niciodata in domeniu, dar nu pot spune ca am facut-o degeaba pentru ca in facultate l-am cunoscut pe Ovidiu, un tip fain si cu simtul umorului, care mi-a devenit partener de viata cu care am intemeiat o familie.

Profesional, m-am format intr-o multinationala unde am lucrat 20 de ani. A fost scoala care mi-a largit orizonturile.

M-am angajat aici dupa finalizarea liceului. Fiind ambitioasa din fire, stiam ca pot face mai mult, astfel ca dupa primii doi ani am tot urcat pe pozitiile interne disponibile. La 22 de ani aveam prima mea functie de conducere ca si supervisor iar la 27 de ani prima functie de manager. Ultimii ani am lucrat in domeniul reducerii de costuri si auditari si credeam ca este domeniul care mi se potriveste cel mai bine. Imi placea ceea ce faceam iar pentru ca m-a definit mereu seriozitatea, perseverenta si faptul ca sunt organizata de felul meu, a fost un plus in pasii mei spre promovare.

Am parasit multinationala dupa 20 de ani, nevoita fiind. Nu prea stiam cum sa fac, dar stiam din prima clipa ca vreau sa fac turism.

Nu stiu exact sa spun cand a rasarit in mine dorinta asta majora de a calatori…Imi amintesc ca eram in scoala gimnaziala cand am inceput sa fac Orientare Turistica. Un sport mai putin cunoscut pe atunci dar si astazi. Se alearga prin padure cu o busola si harta in mana si trebuie sa ajungi la cateva puncte de interes marcate pe harta. Atunci am inceput sa plec tot mai mult prin tara. Eram motivata sa fiu mereu in primele locuri la competitii pentru a nu rata urmatoarele plecari. Era cea mai mare bucurie a mea de atunci, sa descopar cat mai multe locuri din tara noastra.

Prima mea iesire in Europa a fost in 2002, cand eu si Ovidiu ne gandeam sa mergem undeva in concediu. Nu prea aveam bani si nu ne hotaram pe o destinatie anume. Ne pareau toate tarile interesante. Asa ca ne-am luat primul nostru credit, ne-am luat bilete de tren Inter Rail si am plecat cu trenul prin Europa. L-am luat si pe Dan (cumnatul meu) ca doar eram tineri, haihui si fara griji. Ne-am oprit pe unde am vrut noi, prin Italia, Franta, Spania.

Eram fascinata sa descopar lumea. Era prima mea iesire in Europa si mi-a deschis apetitul pentru a vedea cat mai multe astfel de locuri. Si uite asa, placerea de a pleca undeva s-a transformat in timp in pasiunea pentru a calatori.

Am inceput sa calatoresc cu familia in tot mai multe locuri și, de fiecare dată, acele locuri erau din ce în ce mai îndepărtate si mai fascinante. Iubesc calatoriile si ma bucur ca ajungem in locuri fascinante de prin toata lumea. Calatoriile sunt pasiunea si binecuvantarea mea.

Ani la rand plecam cu prietenii in vacante. “Nico, unde plecam?” Eram cam singura care aveam rabdare sa caute in sute de oferte, tinand cont de cererile fiecaruia: sa aiba piscina, sa fie langa mare, sa fie in buget, etc etc. Pentru mine era o provocare si imi facea placere mai ales cand vedeam ca pot sa le ofer ceea ce-si doreau. Pana si colegii de lucru imi cereau sfaturi cand doreau sa calatoreasca sau chiar sa le fac o oferta. Fiecare cautare pentru ei era un mic colt descoperit din lume pentru mine. Locuri care imi doream sa le revad sau sa ajung acolo.

Imi place Romania si sunt printre cei care se simt bine in tara lor. In ultimi ani am descoperit si drumetiile montane. Senzatia de libertate data de munte, iesirea din zona de confort si natura salbatica mi-au provocat dependenta.

Sunt recunoscatoare tuturor celor ce au avut incredere in mine de la inceput. In anii ce urmeaza stiu ca o sa ajung impreuna cu oameni faini sa vizitam cele mai frumoase locuri de pe pamant.